Sunt oglinda părinților mei, sunt parfumul iubirii, sunt dorința de a ierta, sunt mozaicul greșelilor, sunt om.
Recunosc, adorm plângând, mă ascund și mă regăsesc printre amintiri frumoase.
Recunosc, iubesc îmbrățișările sincere, oamenii frumoși, prietenia, serile lângă cei dragi, momentele răsfățate.
Recunosc, deseori aș zace zile întregi dar încerc să-mi dau seama că a renunța nu este o soluție.
Recunosc, sunt complicată și deseori aș vrea să-ți spun lucruri de care îmi este rușine, să-ți povestesc stări și gânduri mult prea complicate.
Recunosc, îmi este dor de ce eram, ce iubeam și ce-mi doream cândva.
Recunosc, îmi este frică uneori deși știu că te am pe tine.
Recunosc, am crezut în basme, m-am visat mireasă, m-am jucat cu sentimente proprii și n-am vrut să rănesc pe cineva.

Комментариев нет:
Отправить комментарий